Datorită influenței conceptelor tradiționale, interfața om-mașină cu ecran tactil nu a fost apreciată de dezvoltatorii de software de mult timp, gândindu-se că aceasta este o activitate de nivel scăzut doar pentru a mulțumi utilizatorii și nu are nicio valoare practică. Singurul criteriu pentru evaluarea calității unui software de aplicație este de a vedea dacă are funcții puternice și dacă poate ajuta fără probleme utilizatorii să-și îndeplinească sarcinile. În ultimii ani, odată cu dezvoltarea rapidă a tehnologiei hardware pentru computere, indicatorii tehnici de performanță, cum ar fi capacitatea de stocare a computerului, viteza de operare și fiabilitatea, au fost îmbunătățiți semnificativ, în timp ce costul de producție al hardware-ului computerului a scăzut brusc, iar computerele personale au devenit din ce în ce mai populare. Noua generație de utilizatori de computere a prezentat cerințe mai ridicate privind software-ul aplicației în ceea ce privește operabilitatea și confortul funcționării software-ului. Pe lângă faptul că se așteaptă ca software-ul să aibă funcții puternice, se așteaptă, de asemenea, ca software-ul aplicației să fie cât mai eficient posibil. Oferiți-le un mediu de operare relaxat, plăcut și plăcut. Acest lucru arată că calitatea interfeței om-mașină a devenit o mare problemă, iar designul prietenos al interfeței om-mașină a devenit o parte importantă a dezvoltării software-ului aplicației.
(1) Stilul interfeței om-mașină
Stilul interfeței om-mașină se referă la metoda de control al intrării pe interfața cu utilizatorul a unui sistem informatic. Stilul interfeței om-mașină cu ecran tactil a cunoscut următoarele 4 generații de evoluție:
1) Limba de comandă. Înainte de apariția afișajului grafic, a mouse-ului, a stației de lucru de mare viteză și a altor tehnologii, singurul mod de interfață om-mașină fezabil nu putea fi decât modul de comandă și interogare. Comunicarea a fost complet sub formă de text și completată prin comenzile utilizatorilor și răspunsurile utilizatorilor la interogările de sistem. Această metodă este flexibilă de utilizat, convenabilă pentru utilizatori pentru a-și afișa creativitatea și are o eficiență ridicată a muncii pentru utilizatorii calificați, dar pentru utilizatorii generali, este solicitantă, predispusă la erori, dificil de învățat și are capacități slabe de gestionare a erorilor.
2) Opțiuni de meniu. În comparație cu metoda liniei de comandă, această metodă este mai puțin predispusă la erori, poate scurta foarte mult timpul de instruire al utilizatorului, poate reduce numărul de apăsări de taste ale utilizatorului, poate utiliza instrumentul de gestionare a dialogului, iar capacitatea de gestionare a erorilor a fost îmbunătățită semnificativ. Cu toate acestea, este încă obositor de utilizat. Este posibil să existe prea multe niveluri de meniu și opțiuni de meniu complicate. Selecția trebuie făcută pas cu pas, iar viteza de interacțiune este prea lentă.
3) Interfață de clic orientată spre fereastră. Acest tip de interfață se mai numește și interfață WIMP, adică windows (Windows), pictograme (I-contra), meniuri (Meniuri) și indicatori (Dispozitiv de indicare) formează un desktop (Desktop). Această metodă poate afișa diferite tipuri de informații în același timp, astfel încât utilizatorii să poată comuta între mai multe medii de lucru fără a pierde conexiunea dintre mai multe activități. Utilizatorii pot efectua cu ușurință sarcini de tip control și de tip dialog prin meniul vertical și pot introduce pictograme, tehnologia butonului și barei de defilare reduce foarte mult intrarea tastaturii și, fără îndoială, îmbunătățește eficiența interacțiunii pentru utilizatorii care nu sunt competenți în tastare.
4) Utilizarea limbajului natural. Limbajul natural comunică cu software-ul aplicației și combină tehnologia interfeței de a treia generație cu conceptele hypertext și multi-task, permițând utilizatorilor să îndeplinească mai multe sarcini în același timp (din punctul de vedere al utilizatorului). Odată cu dezvoltarea în continuare a textului, a graficii, a recunoașterii vocale și a tehnologiei de intrare, precum și dezvoltarea în continuare a tehnologiei multimedia în domeniul dezvoltării interfeței om-mașină, interfețele om-mașină de tip limbaj natural se vor dezvolta rapid și, în cele din urmă, vor deveni practice.
